Un cercetător de la Universitatea din Bristol a reuşit să decripteze limbajul folosit în manuscrisul descoperit în 1912 de către Wilfrid Michael Voynich.
Manuscrisul lui
Voynich reprezintă una dintre cele mai grele provocări pe care specialiştii în coduri şi lingviştii au primit-o până în prezent. Manuscrisul descoperit în 1912 a reprezentat până de curând un mister total, conform
Phys. Fie că vorbim de identificarea limbii folosite pentru a fi scris sau chiar de unele dintre ilustraţiile care împodobesc textul, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să afle prea multe informaţii despre natura manuscrisului.
Dr. Gerard Cheshire a reuşit în decursul a două săptămâni ceea ce nu s-a putut face într-un secol sute de cercetători, să descifreze limbajul folosit. Dat fiind faptul că descifrarea codului a scăpat cercetătorilor atâta vreme, dr. Cheshire a trebuit să identifice o modalitate inovativă de a aborda textul.
„Am experimentat o serie de momente de tipul „Evrika!” atunci când descifram codul, urmate de uimire şi încântare atunci când am realizat implicaţiile pentru lingvistică şi asupra descoperirilor despre originea şi conţinutul manuscrisului”, a declarat dr. Gerard Cheshire.
În urmarea spargerii codului folosit, Cheshire a aflat că manuscrisul a fost scris de către măicuţele dominicane, pentru a-şi arăta respectul faţă de Maria de Castilia, o mătuşă a Caterinei de Aragon.
Din punct de vedere lingvistic, munca lui Cheshire reprezintă un avans extraordinar al domeniului, el oferind singurul exemplu înregistrat de proto-romanică, despre care se credea că ar fi fost pierdută pentru todeauna.
Cheshire explică că manuscrisul lui Voynich foloseşte un limbaj dispărut al cărui alfabet este o combinaţie de simboluri mai mult sau mai puţin cunoscute.
Următorul pas în analiza manuscrisului este reprezentat de traducerea integrală a acestuia. Cheshire apreciază că acest efort va necesita timp şi o finanţare corespunzătoare pentru a fi dus la bun sfârşit.
Citeşte şi: